Antalis & The Brand Identity – Anatomia creativității (Partea a II a): Ideile bune presupun anumite cerințe?

03 mart. Antalis & The Brand Identity – Anatomia creativității (Partea a II a): Ideile bune presupun anumite cerințe?

Ideile bune presupun anumite cerințe?

Anatomia creativității este un parteneriat între The Brand Identity și Antalis Creative Power, prin care, pe parcursul unei serii de trei articole vom descoperi și discuta dacă există componente specifice creativității

Care sunt premisele unei gândiri creative? Este ceva anume care este absolut necesar sau ceva care este în detrimentul unui astfel de proces? Am discutat și ascultat cateva din vocile care au ceva de spus în domeniu, pentru a vedea din perspectiva acestora despre ce anume este nevoie pentru ca o idee bună să apară, dacă este util sau nu plasarea unor obiecte de design în jur, care să ne inspire, sau dacă instrumentele pe care le are cineva la dispoziție au un rol mult mai important decât ne-am aștepta.

Ca regulă generală, se pare că mai toți creativii lucrează mai bine cu alți creativi, beneficiind de partea de suport, camaraderie, distragere sau motivație pe care le pune la dispoziție o comunitate.  Pentru cei de la studioul de design Porto Rocha din New York, condus de partenerii Leo Porto și Felipe Rocha, în final toate lucrările pe care ei le produc sunt rezultatul unui proces de colaborare, aceștia afirmând: ”noi credem în menținerea unui dialog deschis și critic între noi și echipa noastră” și prin asta ”aducem la masa discuțiilor perspective diferite, idei care pendulează și uneori se bat cap în cap, dar care ne duc la soluții pe care nu le așteptam, chiar mai repede decât aveam în vedere”.

Deloc surprinzător, de partea cealaltă a oceanului, nu este cu mult diferit nici pentru cei de la Adapt, agenția din Londra condusă în parteneriat de Richard Ashton și Josie Tucker.  “La Adapt, aproape întotdeauna lucrăm împreună, iar dacă lucrurile sunt realizate la nivel individual, ne folosim unii de alții pentru avea un feed-back constant de la celalalt, o părere și un punct de vedere critic .” Succesul acestei relații de lucru este despre cât de confortabil consideră ei că este a lucra și a răspunde unul altuia, ceea ce îi ajută să se miște într-un ritm mai alert.

Un alt cuplu de succes în design este studioul Vrints-Kolsteren din Antwerp, condus de Naomi Kolsteren și Vincent Vrints, ei spun că deși lucrează împreună, “nu e ca și cum lucrăm constant simultan la fiecare proiect”, Kolsteren afirmând:  “dar facem de multe ori cu schimbul și ne bazăm pe feed-back-ul constant al celuilalt.“ Întrucât, din cauza COVID-19, a trebuit să machetăm fără ajutorul unui intern aproape toată perioada lui 2020, Kolsteren punctează faptul că le-a lipsit prezența acestuia în echipă și în procesul creativ, care le-ar fi adus o nouă perspectivă.

“E interesant să ai în studio la fiecare două luni o “briză de aer proaspăt“…îți oferă noi puncte de vedere. ”

“Colaborarea nu este doar despre idei și rezultate mai bune, ci și despre extraordinara susținere pe care o primești, și de asemenea, despre viteza cu care poți să treci peste probleme“ spune Rachel Long-Smith – Creative Director și Co-founder la agenția Narrate din Londra, explicând că, astfel, este mereu cineva acolo să ajute atunci când ești în impas. Și adaugă: ”chiar dacă nu suntem de acord cu soluția prezentată, de multe ori doar vorbind despre o anumită situație, te poate ajuta să vezi lucrurile mai clar și îți permite să ajungi la propria ta concluzie”. În acest sens, colaborarea rezolvă probleme și devine suportul unor idei bune.  “Prin prezentarea conceptului tău celorlalți,” explică Marion Bisserier de la agenția de design londoneză Two Times Elliott, “fie că o faci verbal sau vizual, în mod automat îl supui unui test.” Bisserier sugerează că ideile bune pot deveni mai clare și mai nuanțate dintr-o perspectivă de colaborare. Considerând noțiunea de dezbatere un exercițiu sănătos în design – transformând ideile bune în idei geniale – elementul specific al acesteia a devenit în mod clar o provocare și mai mare din cauza efectelor COVID-19, prin cerințele de distanțare ale muncii de creație. “E nevoie de timp să te adaptezi atunci când apelezi pe cineva prin intermediului telefonului sau online, în loc de a avea o întâlnire față în față” spune Bisserier, remarcând însă că “ merită, și chiar face o diferență pe termen lung în cadrul proiectelor.

Vrints-Kolsteren’s evolving visual identity for Antwerp Art Weekend

În aceasta constă magia industriei creative și esența menținerii unei practici creative, a ideii de comunitate. Designul poate fi realizat din punct de vedere tehnic într-o totală izolare – așa cum au facut-o mulți în 2020 – un singur individ aducându-și aportul, dar frumusețea se regăsește doar în cadrul companiei. Încă din cele mai vechi timpuri, la baza instinctelor noastre găsim creativitatea și comunitatea, susținute de fiecare membru.

Never Now’s logotype for homeware store Pan After

Chiar și așa, considerând cele de mai sus, lucrând cu ceilalți nu este mereu motivul apariției unor ‘idei bune’. Tristan Ceddia afirmă: “Am muncit pe cont propriu timp de aproape 15 ani” înainte de a-l avea alături în spațiul studioului său pe prietenul Rick Milovanovic. Fondator al agenției de design Never Now, cu sediul în Melbourne, el ne povestește:  “Nu am lucrat sau colaborat înainte la un alt studio sau cu alt designer grafic. Mi-a luat ceva timp să găsesc pe cineva cu care să lucrez și să mă simt confortabil.” Deși, la rândul său, s-a înconjurat în studioul său de obiecte frumoase, el mărturisește: “sunt mai mult interesat de ce se întâmplă în afara conștiinței ce ține de design, anume de natură, iar asta din necesitate.”

Prin aducerea unor artefacte din lumea exterioară în spațiul de lucru, Vrints-Kolsteren pune accent pe inevitabilitatea nașterii unor idei inspirate din chiar acele “obiecte frumoase”, explicând cum că obiectele în cauză nu trebuie să fie neapărat “speciale”, de fapt nici pe departe. Ele pot fi “foarte normale sau obișnuite”, căci după cum își amintește Kolsteren, “de-a lungul anilor, noi am colecționat multe lucruri pe care le-am găsit ca fiind interesante“, sugerând faptul că această colecție nu este în grija unui curator al lucrării unui designer celebru, ci mai degrabă o apreciere a ceea ce este discret și  subtil. În mod interesant, multe din obiectele de colecție sunt rezultatul unor colaborări, deseori rezultatul muncii cu artiști și al păstrării câtorva din piesele rezultate.

“Acești artiști sunt în majoritatea lor prieteni care sunt la începutul carierei, arta lor devenind importantă în viața noastră și cumva crește cu noi.”

 

Adapt is a climate club and creative organisation in London

Pare caracteristic, în mod special pentru designeri, ca aceștia să fie nu doar colecționari, ci și curatori, de multe ori printr-o abordare de tip ‘slow-fashion’, prin asimilarea de obiecte care au o istorie sau care reprezintă o raritate. Poate totul ține de necesitatea de a argumenta, îngropată adânc în subconștientul cuiva educat în design, poate ține de simțul proprietății asupra a ceva considerat ca atare, sau poate este elementul de rafinament, concepție și argumentare ce transpare din practica de design a cuiva în lumea reală. Acestea fiind spuse, există clar contraste și extreme.

“A fi conștient de un design care nu este bun este mai important pentru creativitate decât a te înconjura de un design bun”

Contrar celor de la Adapt, care s-au proclamat cumva “colecționari avizi de diverse obiecte”, Long-Smith își amintește că, “deși iubesc să mă înconjor de obiecte pe care le-aș categorisi ca fiind design de calitate, de fapt nu simt că aceste obiecte mă predispun la a fi mai creativă,” ea găsind inspirație mai mult în liniile trasate de gândirea lui Ceddia. “Consider că mai degrabă creativitatea apare din a fi mult mai inspirat, în cazul meu vine din a absorbi tot ce este în jurul meu”, implicând experiențele sale personale și cercetările anterioare. Acestea fiind spuse, atât un design prost, cât și ideile nu prea bune, joacă și ele un rol important în proces. “De fapt eu cred că a fi conștient de un design care nu este bun, este mai important pentru creativitate decât a te înconjura de un design bun”  explică Long-Smith, adăugând că “ din experiența mea, frustrarea pe care ți-o dă un design prost, de obicei mă inspiră să fiu mai creativă și să îl fac mai bun”.

 

 

Narrate’s printed publication for Breaking the Mould

Aceasta ar putea fi problema subiacentă a comunității creative în general, anume frica de eșec și ambiguitatea greșelilor. Discutabil prin anonimitatea și ritmul practicate în social media, la care s-ar adăuga greutatea pe care industria de design o plasează pe partea de contribuție în social media, avem deci deja condițiile perfecte pentru a vorbi mai mult despre a judeca, decât despre a critica. Așa cum sugerează Long-Smith, prin comiterea unor greșeli și prin învățarea lecțiilor respective, nu doar că se îmbunătățește practica personală, dar se pot depăși limitele designului contemporan prin simpla întrebare ‘de ce?’ La fel, Bisserier atrage atenția asupra preocupării latente din spatele așteptărilor în design, prin frustrarea ce apare nu din a fi incapabil să gândești o idee, ci mai degrabă din a nu fi capabil de a născoci imediat o soluție salvatoare.

“În mod tradițional, succesul nostru ca designer a fost și este încă în mare măsură cuantificabil prin veniturile pe care le obținem,” explică Bisserier, “o măsurătoare concretă, ce a devenit chiar instantanee astăzi, prin creșterea importanței pe care o are social media în industria de design.”

Cei de la Porto Rocha pun la îndoială cât anume suntem mai avantajați de toată tehnologia pe care o avem la dispoziție. “La fel ca mulți designeri graficieni, munca noastră este aproape în întregime digitalizată, spun aceștia, adăgând că tehnologia este în mod natural un aspect fundamental al vieții de zi cu zi. “Tehnologia ne ajută să ne organizăm, să avem o direcție, să cercetăm și să executăm ideile noastre”, având ca rezultat lucrul “mai rapid, mai precis, mai conectat și mai eficient”. Însă oricum, ei se întreabă “suntem oare mai creativi” ca rezultat? Fiind greu de măsurat, Porto Rocha spun că “pe de o parte, noile instrumente și tehnologia ne permit să creăm lucruri care nu erau posibile în trecut”,  în timp ce în mod contrar, un instrument este doar atât – un instrument.  “Ține doar de noi să fim creativi prin intermediul său”. “Interesant este cum creativitatea este acea trăsătură care ne definește în mod unic ca om”, fiind unul din factorii ce diferențiază inteligența umană de cea artificială. “Orice instrument care este o extensie a mâinii, a minții, care aduce productivitate, este valoros pentru un designer”, concluzionează Ceddia, ca argument al acestei abordări privind implicarea tehnologiei în domeniul creativității.

Pentru unii însă, limitările date de pix și hâtie, și interacțiunea dintre acestea și mediul digital pot fi terenul fertil ce poate face ca ideile să înflorească. “Încercăm să menținem un echilibru, și mereu realizăm că facem munca ce nu presupune tehnologie, chiar dacă este pentru propria noastră plăcere”, spun cei de la Adapt. La fel, Long-Smith își amintește că “unele din proiectele mele favorite sunt cele în care se începe cu un pix și hârtie, apoi se trece în continuare spre digital și analog”, efectiv adorând acea relație robustă și în opoziție care reiese în rezultatele experimentale și neștiute ale acestui mod de lucru

“Cred că utilizarea aplicațiilor digitale în faze incipiente poate uneori să îmi devieze șirul gândurilor departe de generarea unei idei”, explică Bisserier, descoperind că, îngăduindu-și un astfel de traseu, este adesea tentată să se concentreze pe a meșteșugi ceva perfect, “ceea ce ar putea arăta super, dar nu este neapărat o prioritate în această fază de început.” De obicei încearcă să contureze prima ‘idee bună’ înainte de o transfera pe ecran pentru a fi ajustată. Bisserier contestă ce spune Long-Smith, care consideră că “în mod egal, numărul de posibilități puse la dispoziție prin intermediul intrumentelor digitale îți poate multiplica ideile în alte noi idei”. Bisserier explică: “Pixul și hârtia nu sunt îndeajuns pentru mine”, în ciuda faptului că joacă un rol esențial în procesul ei de creație, care presupune mâzgălituri, scrieri și adnotări.

Long-Smith  spune că “având acces la tehnologie și instrumente, înseamnă că explorările și oportunitățile sunt nelimitate”, cu rezultate proaspete, menite să incite conversații interesante și să beneficieze de progresul designului contemporan.

Two Times Elliott’s West End-inspired packaging for unisex deodorant AKT

Porto Rocha’s reimagining of Brazil’ Museu Nacional

“Cred că utilizarea aplicațiilor digitale în faze incipiente poate uneori să îmi devieze șirul gândurilor departe de generarea unei idei”

În contextul accesului nelimitat la informație, într-o lume a tehnologiei informaționale, sunt oare prea multe referințe și un domeniu de aplicare prea mare pentru a proiecta? Într-un bombardament continuu cu conținut informațional, nu e oare deloc suprinzător faptul că ne simțim blocați în a găsi idei?

Pentru mulți, procesul creativ reprezintă, mai simplu spus, rezolvarea unei probleme, ‘ideile bune’ fiind rezultanta soluțiilor ce apar ca răspuns la diverse provocări. Cei de la Adapt spun că atunci când timpul permite, prin faptul că fac o pauză totală de la problemă pe care o discută, “subconștientul reușește să rezolve lucrurile în moduri care adesea ne suprind și pe noi.”

În aceeași manieră, noțiunea de blocaj creativ este în mod stereotipic asociată domeniului creativ al designului, și este în mod similar contra-productiv ideației. Întorcându-ne la cei de la Adapt – ei își amintesc că “întotdeauna ne dăm seama că atunci când ești în punctul de a renunța la o idee pentru că nu îți iese așa cum trebuie, acela este exact momentul în care trebuie să marșezi mai departe”, dând dovadă de o perseverență al cărei rezultat este în mod implicit generator de idei noi. “Nu renunțăm niciodată la o idee”, deși reafirmă nevoia de a face pauze –  “uneori asta presupune că avem puțin mai mult de lucru decât am estimat inițial.”

Această opinie este destul de des împărtășită, sugerând că tenacitatea cuiva în procesul creativ este fundamental pentru generarea unor idei inspirate.

“Fac un efort conștient de a-mi schimba perspectiva și de a privi în altă direcție” atunci când am în față un blocaj creativ, explică Ceddia. “Cu certitudine, asta se poate spune despre toate aspectele vieții – dacă nu îți place ce vezi, privește în jur și vezi ce altceva se întâmplă”. La fel, Kolsteren ne spune despre importanța de a sparge rutina, motivând că “dacă stai mereu în propria zonă de design grafic, e ca și cum ai fi într-un tunel. Încearcă să îți împrospătezi mintea prin a face ceva complet diferit” spunea ea, la fel Long-Smith propune să “dormi cu idea în cap”. Ea consideră rezultatul ca fiind, cumva, un proces de decantare, explicând că “cel mai bun lucru care funcționează pentru mine este să fac o pauză și apoi să revin asupra proiectului a doua zi dimineața.”

Contrar celor de la Adapt, decât să lucreze direct la o problemă, găsesc asistență în procesul de recreere, explicând: “daca sunt în mijlocul spiralei unui blocaj creativ, îmi place să fac o pauză de la design (chiar dacă vorbim de o pauză de 15 minute), să mă duc să respir aer proaspăt, să ies pe afară, la o plimbare, la o alergare, sau să mă plimb cu bicicleta. Prin asta, Rocha își regăsește mintea mai clară, observând aceleași provocări pe care le avea înainte, dar “dintr-o perspectivă diferită”.

Soluția la problemele creative poate veni adesea în mod natural, ca în cazul lui Kolsteren: “Chiar se dezvoltă spontan, adesea începând cu o vizualizare de ordin estetic până la o experimentare a creației de font”. La fel de nerăbdătoare, dar mai puțin vizual, Long-Smith are tendința de a începe cu partea de cercetare, citind și scriind despre ce pare a fi problema la prima vedere.

“Am nevoie să înțeleg problema și să gândesc strategic asupra soluțiilor înainte de a începe lucrul pe partea vizuală, iar asta îmi permite să am baza la care să pot face constant referire, asigurându-mă că ceea ce produc este un răspuns bun și potrivit problemei”.

Pentru alții, soluția la problemele creative se regăsește din nou în ideea de colaborare. Bisserier ne împărtășește: “Dacă mi se pare greu să dau de cap unei probleme sau să știu exact despre ce e vorba în problemă, mai ales când totul se întâmplă în mare parte la mine în cap, decât în fața mea.”, ea alege să discute cu colegii de echipă și să continue să facă lucrarea de a combate o problemă. “Avem acest mod de gândire în care considerăm că proiectele ne aparțin mai degrabă tuturor, în mod colectiv, decât să le atribuim unui singur designer. Cred că acest simț al co-creativității ne ajută să lăsăm presiunea deoparte și mă încurajează să arunc direct soluția care-mi vine în cap, chiar dacă nu este cea corectă.” În acest fel, soluția unor probleme implică disecarea chestiunii în cauză, și asa cum descrie cu elocvență Bisserier, “prezentând împreună lucrurile deschis și direct, chiar dacă la început are trei ochi și un picior, este întotdeauna modul de lucru ales. ”

Tot ce indică această discuție este foarte bine sumarizat de cei de la Porto Rocha, care spun că “aproape orice problemă creativă poate fi rezolvată în diverse feluri”, existând și alții care nu sunt adepții acestei concluzii, și cred într-o singură “soluție perfectă și definitivă.” Prin analogie, ei argumentează, spunând că “acesta este motivul pentru care considerăm că este de foarte mare ajutor să prezentăm două sau trei idei, care să indice direcții de design aflate în contrast, cu abordări diferite”, și atunci discuția este îndreptată nu spre gust, ci spre soluționare. Prin ce s-a întamplat în 2020, Kolsteren sumarizează succint faptul că “în acest moment, nu este în mod clar ușor să fii creativ, sunt multe lucruri care se întâmplă și asta cu siguranță nu face să ne fie ușor”.

Pentru mulți creativi, inclusiv pentru Vrints-Kolsteren, călătoriile reprezintă o puternică sursă de inspirație, iar pandemia de COVID-19 nu a pus doar stop existenței normale în general, dar a și înăbușit socializarea și experiențele de viață, care toate contribuiau la formarea, dezvoltarea și creșterea practicii creative.  “Ne-a schimbat felul de a gândi și ne-a prezentat aspecte noi”, spune Kolsteren . Alte culturi au o cu totul altă abordare în ce privește culoarea și creația de fonturi”, ea descoperind că atunci când ești aruncat în alt context, începi să observi momentele vieții de zi cu zi, pe care înainte poate nu le apreciai, sau le observai cu alți ochi. Până ce lucrurile nu se vor întoarce la normal, aceasta este realitatea în care designerii operează, și duce la alte probleme și blocaje creative.

Chiar și așa, dacă oamenii sunt cumva anume, atunci cu siguranță ei sunt rezistenți și imaginativi. Limitatarea este adesea ingredientul-cheie al progresului, iar cu constrângerile și prudența cu care ne confruntăm acum –fie la nivel social sau creativ – munca rezultată va împinge zona designului doar în direcții noi și neașteptate